Cap. treisprezece

- OK, care-i smenu’?

Bogdan il cunostea prea bine pe fra’su ca sa nu stie ca nu va primi un raspuns direct, asa ca se armase deja pentru o repriza de plictiseala.

- Bah, tu ai auzit de Matt Drudge?
- Domnu’ Marcel, sa stii ca daca iar incepi cu matematicieni, fizicieni si scriitori care nu au stat degeaba nu ma mai joc.
- Stai, mah, nu fi fraier. Stii cine-i asta? Drudge?

Normal ca nu stia. Si Marcel stia ca nu stia. Asa ca Bogdan hotari sa nu se oftice.

- Da, raspunse el. E un luzar.

Ochii lui Marcel se marira si se umflara a mirare.

- A, deci stii, spuse el, usor dezamagit.
- Bun, zi care-i smenu’, lasa-ma cu vrajeli, profita Bogdan.
- De ce nu putem niciodata sa comunicam noi doi? intreba amar Marcel. Esti mai destept decit pari si totusi de fiecare data cind incerc… Ridica ochii spre Bogdan, care privea peretele din spatele lui, si se intrerupse. Bah, io cred ca tu esti ca Drudge.
- Un luzar? Bine, zi ceva nou, rise Drudge.
- OK, io ti-am lasat asta, spuse Marcel in timp ce se ridica, si m-am carat. Vezi ca are toate firele, pliant, alea-alea. Am vorbit io la telefon cu Tase, o sa treaca asta-seara sau miine sa-ti traga cablu’ si gata.
- Gata ce?
- Pai gata, esti pe net. Poti sa fii Drudge.

Cap. doisprezece

- Vanciu Eugen.
- Traiti!

Geno intra si trase grijuliu in urma sa usa de lemn, ce parea aproape putred. Inspectorul sef Tonculescu Vasile statea in fata sa, cu fundul pe o masa veche acoperita cu geam, cu o expresie care spunea… ce spunea? Geno isi dadu seama ca nu spunea nimic. Si totusi…

- Bine ai venit in sectia 18, domnule agent Vanciu, spuse Tonculescu. Ai vazut ce pozitie a luat baiatu’ de la poarta cind te-a vazut, nici pe mine nu ma saluta asa, n-ar saluta nici daca as veni cu ministru’ dupe mine.
- Eh, cre’ca… Geno nu apuca sa spuna ce credea. Pe Tonculescu nu-l interesa.
- Pai cine dracu’a mai vazut om scolit zece luni in America in sectia asta? Dar te rog, ia loc. Cafea?

Tonculescu se aseza pe scaunul de lemn din spatele mesei si ii indica lui Geno un taburet de bucatarie cu trei picioare, acoperit cu musama rosie, gaurita pe alocuri. Inspectorul sef lua un ibric in care parea ca adasta o pasta negricioasa si turna intr-un pahar de plastic.

- E rece. Ia o tigara.
- Multumesc, nu fumez, refuza Geno pachetul de Kent 8. Adica, se scuza el, fumam, dar stiti, americanii astia, cind iti aprinzi o tigara parca ai omorit o baba singura, asa se uita la tine…
- Mai Vanciu, hai sa lasam politeturile, ca sa stii ca io’s om dintr-o bucata, zise Tonculescu. Io te apreciez, sa stii. E bine ca ai venit aici, progresam si de serviciu’ asta al tau cre’ca era nevoie, ce mama naibii, ca toti pustii astia care fura pe net sau se curvasaresc ne strica numele in lume, imaginea, brendu’ de tara, pai ce brend sa mai facem noi cind astia nu invata decit cum sa mai ciordeasca din atemeuri. Da’ sa stii ca o sa ai o problema.
- ?
- Tu stii cite compiutare avem noi aicea?
- ?
- Trei, la evidenta populatiei. Unu’ nu merge. Pina ti se aproba fondurile cre’ca o sa te duci la internet café.