Cap. sapte

- Salumacevaci.

Asa incepea orice conversatie telefonica cu Piciu. Era un fel de how do you do englez, la care se raspunde tot cu how do you do; asa ca omul nu se mai obosea sa puna semnul intrebarii. Pentru ca slobozea fraza dintr-un foc, "f"-ul de la "faci" se auzea ca un fel de "v" infundat, aproape mut.

- Am fost la Cinemateca, raspunse Bogdan.
- Ce-ai vazut?
- "Triunghiul mortii".
- Ala scos acu' tzishpe ani de Nicolaescu?
- Da.
- Ti-a placut?
- Da.
- Cum dreacu'? E o timpenie sinistra.
- Mie mi-a placut, intari Bogdan.
- Ba, cind a facut filmul asta, moshu' a zis ca o sa fie asa, un fel de "Saving private Ryan", da' mai tare. Si cica are nu stiu ce efecte si alea-alea. A iesit o ciorba de cacat. Fara zeama.
- Mie mi-a placut.
- Hai, da-o dracu'. Cum pana mea l-au bagat la Cinemateca?
- E o retrospectiva a filmului romanesc dupa opzes'noua.
- Ma rog, esti dus cu capu' daca ti-a placut. Tu n-ai vazut ca sint personaje care mor de doua ori?

Lui Bogdan ii parea bine ca iesise din sala, pentru ca Piciu le avea cu filmele. Pe de alta parte, ii parea rau, pentru ca ar fi avut material ca sa-l contrazica. Asa, nu putu decit sa mai spuna o data:
- Mie mi-a placut.

Piciu schimba subiectul. Avea nevoie de un prieten care sa mearga cu el pina la service, ca sa nu se plictiseasca atita timp cit avea sa pazeasca masina lui taica-sau.

- Sigur, hai ca vin la tine, spuse Bogdan.

Dupa ce termina conversatia, scrise imediat un sms:

"A interv cv sorry vb miine".

Salva mesajul si nu-l trimise decit peste alte zece minute, cind era deja in troleibuz.