Cap. trei

Avu un vis timpit. Gonea cu doua sute la ora intr-o decapotabila verde, un verde aproape cacaniu, care semana cu masina lui Brandon din Beverly Hills 90210, iar in stinga sa statea cea mai urita gagica pe care o vazuse vreodata.

Un par rece, deschis la culoare, dar parca nu blond, care-i cadea peste obraz asa cum atirna claia de fire groase care despart, in loc de usa, barurile din filmele americane de vreun separeu murdar. Era imbracata intr-un maiou chinezesc, alb cu galben, short adidas negru, cu trei dungi albe, si slapi.

Prin maiou se vedeau doua tzitze lasate, in forma de para, probabil dintr-alea cu sfircurile impinse inauntru.

Deodata, isi dadu seama cine era. Fata Eufrosinei, de la doi!

De groaza, isi muta privirea la drum, atita doar cit sa apuce s-o vada pe fata din blocul de vizavi, in sutienul ei rosu, intr-o singura bretea, cum se holba la el chiar din fatza masinii.

Nici nu avu timp sa-si ia piciorul de pe accelerator. Se auzi o izbitura, nu surda, cum se astepta, ci mai degraba ca un pleoscait, cam cum face o roshie trecuta si moale cind se zdrobeste de perete, daca a fost aruncata cu destula putere. Avu totusi vreme sa vada cum fata de vizavi dispare sub masina, de parca un bau-bau ar fi tras-o in jos, de picioare, de undeva, de sub baia de ulei.

Si atunci stiu ca viseaza.

Corpurile izbite de masini nu dispar asa dedesubt. De regula ajung pe parbriz si-l sparg. Sau sunt azvirlite hat colo. Bogdan stia asta din filme.

Totusi, visul nu se termina imediat. Nu avu curajul sa se uite in dreapta. Isi simtea fatza batuta de vint, pentru ca masina nu incetinise.

Apoi simti ca cineva il atinge pe mina, se sperie si sari in fund.

Geamul era deschis, perdelele se miscau, iar vintul noptii ii batea fatza transpirata. Dormise pe o parte si o mina ii amortise. Si-o atinsese, in somn, de cealalta.

"Mortii ma-sii", spuse Bogdan. Isi aprinse o tigara si o fuma pe geam. In blocul de vizavi, o singura lumina era aprinsa, poate doua. Nici una la etajul trei. Se uita la ceasul de perete in forma de ceas de mina, cu limbi fosforescente, atirnat de inelul de la lampa. Era trei si treizeci si patru de minute. Isi aduna saliva in gura si dadu drumul unui scuipat consistent. Slobozita de la etajul patru, bila lichida avu timp sa se intinda si sa se dezintegreze in aer. O parte cazu pe pervazul apartamentului de la parter.

Bogdan se scarpina, se duse la baie pentru un pipi, mai lua o gura de Alexandrion, se strimba si se baga in pat.