Cap. treisprezece

- OK, care-i smenu’?

Bogdan il cunostea prea bine pe fra’su ca sa nu stie ca nu va primi un raspuns direct, asa ca se armase deja pentru o repriza de plictiseala.

- Bah, tu ai auzit de Matt Drudge?
- Domnu’ Marcel, sa stii ca daca iar incepi cu matematicieni, fizicieni si scriitori care nu au stat degeaba nu ma mai joc.
- Stai, mah, nu fi fraier. Stii cine-i asta? Drudge?

Normal ca nu stia. Si Marcel stia ca nu stia. Asa ca Bogdan hotari sa nu se oftice.

- Da, raspunse el. E un luzar.

Ochii lui Marcel se marira si se umflara a mirare.

- A, deci stii, spuse el, usor dezamagit.
- Bun, zi care-i smenu’, lasa-ma cu vrajeli, profita Bogdan.
- De ce nu putem niciodata sa comunicam noi doi? intreba amar Marcel. Esti mai destept decit pari si totusi de fiecare data cind incerc… Ridica ochii spre Bogdan, care privea peretele din spatele lui, si se intrerupse. Bah, io cred ca tu esti ca Drudge.
- Un luzar? Bine, zi ceva nou, rise Drudge.
- OK, io ti-am lasat asta, spuse Marcel in timp ce se ridica, si m-am carat. Vezi ca are toate firele, pliant, alea-alea. Am vorbit io la telefon cu Tase, o sa treaca asta-seara sau miine sa-ti traga cablu’ si gata.
- Gata ce?
- Pai gata, esti pe net. Poti sa fii Drudge.