Cap. noua

Soneria reusi in cele din urma sa-l trezeasca dintr-un vis in care privea pe gaura cheii cum Donald i-o trage tipei de la trei din blocul vecin.

- Ce boala am pe tine, ii arunca lui Donald, dupa alte trei minute, cind trecu alene pe linga el, in drum spre usa de la buda.

Soneria incepuse cu istericalele.

- Ho, ca vin, spuse Bogdan, incet, ca pentru el, in timp ce isi regla jetul. Si-o scutura cu grija, meticulos, in speranta ca, poate, tipul sau tipa sau tipii sau cine-o fi fost la usa se va/vor fi plictisit intre timp.

La iesirea din baie, constata ca nu se plictisise nimeni. Soneria tziriia acum in ritmul goarnelor de la meciurile Stelei. Tzir Tzir Tzir-Tzir-Tzir Tzir-Tzir Tzir Tzir-Tzir.

Bogdan se uita pe vizor. Un barbat de vreo 40 de ani (37 si cinci luni, dar arata mai batrin), cu coltzurile gurii strimbate in jos si ochii ridicati, probabil fixati deasupra usii, undeva la imbinarea dintre perete si tavan. Linga barbat, ceva ce parea sa semene cu partea de sus a unei cutii de televizor.

- Am sunat 10 minute! spuse barbatul dupa ce Bogdan deschise in sfirsit usa.

- Cred ca cel putin 12, raspunse Bogdan. Ce basina te aduce pe aici?

- Hai, lasa gargara si ia cutia asta de jos. Barbatul il pupa pe Bogdan pe obraz, apoi trecu pe langa el, se uita cu ochi critic in jur, intra in sufragerie, dadu la o parte maldarul de tzoale de pe canapea si se aseza cu un oftat.

Bogdan cerceta cutia. Nu era de televizor. Pe o latura scria cu albastru Flamingo Computers, iar alaturi se vedea poza unui calculator.

- Te muti la mine, fratioare? Ti-am zis ca nevasta-ta o sa te dea pina la urma afara, striga el din hol.

- Misca-te mai repede, ca n-am toata ziua, veni prompt raspunsul.

Asa ca Bogdan ridica din umeri, apoi ridica si cutia si trase usa, cu piciorul, in urma sa. "Se misca repede mamaitza", isi spuse, inainte sa intre in sufragerie, unde frate-sau tocmai daduse drumul la televizor.