Cap. unsprezece

- Chiar nu vrei sa iei o punga? Astia cu paprika nu sint buni, sa stii, dau arsura la stomac - cel putin mie; am mincat o data si mi-a ajuns, trei ore n-am fost om. Da' cei cu sare sint chiar buni. Daca ti-e foame.

- Nu, tanti Ionescu, stai linistita, nu mai maninc d'astea ca cica are euri.

Doamna Chivu, adica o doamna de vreo 50 de ani, cu parul carunt strins intr-un coc si cu o fatza cu poetzi proeminentzi, neasteptat de lunga daca luai in considerare si restul corpului, mai degraba bondoc, privea, totusi, insistenta spre o gramada de eugenii, aranjata frumos linga geamul chioscului. Tanti Ionescu, adica o tanti careia nu-i dadeai mai mult de 60 de ani, desi avea 76, cu parul scurt, tuns modern, vopsit blond, se prinse rapid.

- Ia atunci o eugenie macar, spuse ea.

- Bine, sa nu te refuz, ca-i urit, accepta, cu greutate, doamna Chivu, care tinea prietenia cu tanti Ionescu la mare pret, sau cel putin la un pret egal cu pungile de floricele, sticlele de American Cola si eugeniile pe care le primea gratis de la chisocul ei, cel putin o data la trei-patru zile, cind se intimpla s-o gaseasca acolo. Lumea nu mai tine minte, continua ea, dar eugeniile astea au scos pe multi din foame.

- Or fi scos, da' acu' lumea nu prea mai cumpara. Alka se vinde in schimb bine.

Madam Chivu lua o eugenie si o baga in desaga de plastic inscriptionata cu sigla Metro, apoi mai apuca una, cu un aer absent si firesc in acelasi timp, o scoase din tzipla si incepu s-o crantzane.

- Auzi, tanti, spuse ea cu gura plina, scapind doua firmituri din gura din cauza "z"-ului din "auzi", ce mai fac nepoteii matale?

- Pai Marcel cu firma, raspunse tanti Ionescu, urmarind-o din priviri pe vanzatoarea tanara care tocmai servea un client pe geamul chioscului. Da' seminte nu luati? striga ea, amabila, catre barbatul din strada care tocmai ceruse patru beri la cutie. Sau fistic, adauga ea. Arata-i, draga, domnului. Asa, se intoarse spre doamna Chivu, acum vinde si combine, si calculatoare, ca aerul conditionat merge mai greu.

- Si ala micu' tot la Bucuresti?

- Pai da, ca nu vrea sa se intoarca, desi io cred ca orasu' ala strica oamenii, raspunse tanti Ionescu.

- Si ce mai lucreaza?

Tanti Ionescu, care anticipase intrebarea, raspunse prompt:

- Munceste prea mult, saracutzul, d'aia ii tot zic sa lase incolo banii si munca, ca o viatza are omu' si trebuie si el sa se aseze la casa lui si sa se bucure de ce-i in jur.

O vazu pe madam Chivu incercand sa inghita repede ultimele zgrunturele de eugenie pentru a deschide gura, asa ca se grabi sa i-o ia inainte:

- Pe langa munca la ziar, traduce doua carti si are un proiect Fare.

- Cum adica proiect Fare? cazu in capcana doamna Chivu, care ar fi vrut sa intrebe, mai intii, ce munca la ziar si la ce ziar face Bogdanel, ca era pentru prima data de cind stia familia Ionescu, adica de cel putin 12 ani, ca auzea ca nepotul ar lucra in presa.

- Ee, stii dumneata, cu Uie.

- Cuie?

- Uie, mai, Uniunea Ieuropeana, parca nu stii mata. Stii ca are programele astea de axesion, de achi comunoter si e nevoie de oameni destepti si care sa stie limbi straine care sa puna toate lucrurile astea in ordine, sa scrie documentele, pai astia sint la mare cautare la onegheuri, paraca nu stii.

Doamna Chivu deschise gura sa spuna ceva, apoi o inchise la loc. Profita, pentru a se regrupa, de o ezitare a lui tanti Ionescu, care tocmai trebui sa-i dea o indicatie vinzatoarei, si contraataca:

- Si la fast-food mai e?

Fusese un sut bun, dar tanti Ionescu era un portar prea experimentat, sau o bunica prea obsedata de faptul ca un copil asa destept ca Bogdan isi irosea viata, ca sa nu pareze eficient.

- Ee, dracu' mai stie, a fost un experiment pentru doctorat, da' io i-am spus s-o lase balta. Sper ca m-a ascultat.

Si, ca sa nu dea ocazia unui alt contraatac, schimba abil jocul de pe o extrema pe cealalta:

- Oricum, acum am inteles ca are nu stiu ce proiect pe internet.

- Ha?

- I-a cerut lu' fra'su un calculator, cred ca-si face un site, ceva. Da' ia zi, Zoe, draga, fii-ta mai umbla cu motociclistul ala? Sa-i zici ca sint suparata pe ea, n-a mai trecut pe la mine de doua saptamini. Si daca o mai vad vreodata ca-si pune tocuri la blugi, o bat, sa stii!